Photobucket

de la ... (16:48:28 15 Ianuarie 2011)

Prietenia-i precum Imparatia lui Dumnezeu Luca 13:18 El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna? Mat 13.31; Marc 4.30; Luca 13:19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui." Luca 13:20 El a zis iarăşi: "Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Luca 13:21 Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată."

marți, 22 februarie 2011

istmice

(mereu între ele)


din cele 52 de trepte
de pe Scara Tympului
azi e treapta cu semne
ajunsesem aici
căutând al patrulea punct
când tu tocmai ziceai


cuvintele trag de mine
nu stau acum de ele
că-i vorba de-un balans
între acel ego şi acel tu
mereu între ele
până se ajunge la egalitate-identitate


azi
grădina ta
s-a umplut de lume
îi scriam lui Igitur
să dea o tură-mprejurul cirezii
să-şi găsească taurul
să-l ia de coarne


ai văzut
ce eliberare pe capul şi pe sufletul tău
caută aici şi poate recunoşti
unde-i locul în care s-au deschis porţile
care le credeai încuiate


ce nu ştiai tu
este aceea că
de multe ori
voinţa ta-ţi trage-o ieşire din drum
se vede totul aici
în oglinda prin care iese fum


dă fuga să afli
ce zice în I Corinteni 6, 12-20
aş înlocui semnele
cu cuvintele
aşa mi-a spus omul cu glugă
şi mi-a lăsat cartea deschisă-n învăţătură


“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite,
dar nu mă voi lăsa biruit de ceva… Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?...
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.


… scrisoarea aceea-i foarte frumoasă. pare prozaică, dar aparenţa-i doar la suprafaţă. citind-o încă o dată, poezia şi drama aburesc frumos din ea.
mama ta odihnească-se-n pace. acum, când este plecată, ea te insoţeşte-n toate ale tale.
la mine, primul plecat a fost tata. 10 ani am refuzat plecarea asta. apoi am început să simt că trăieşte în mine.
când era în viaţă, eram fiecare cu viaţa lui, vieţile noastre interesectându-se rar, dar esenţial.
după ce ei au pleacat, cel puţin la mine, sunt mai prezenţi, amândoi. aşa-i structura mea, să am totul la un loc.
foarte curând am găsit că locul acesta-i bine să fie "desţărmurit".


nu ştiam de ce ţărmurile se surpă.
acum am aflat. ca locul să se deschidă şi mai mult. între apă şi uscat să nu mai existe atâta separaţie...
sigur că simţirea noastră creşte, pe măsură ce simţurile ni se armonizează...
suntem precum cutia de rezonanţă a unui univers în care cineva dă sens
fiecărui gest, fiecărui gând, fiecărei respiraţii...


scoală-te că azi avem multe de desţărmurit
nu m-ai fi sculat
la ora asta
dacă nu aveai nimic să-mi spui


mereu între ele
orbiţi de prea multă voinţă
în care suflă vâltorile haosului
pe uşile pronaosului



Constanţa, 20 februarie, 2011
(duminica semnelor istmice)

Un comentariu:

  1. Unknown16 iunie 2013 la 00:05

    "ai văzut
    ce eliberare pe capul şi pe sufletul tău
    caută aici şi poate recunoşti
    unde-i locul în care s-au deschis porţile
    care le credeai încuiate"-ymp

    încă un punct
    încă un arc de cerc
    sufocă ochiul puiului de gând
    recunoaşte precum orbul
    pasul cuvântului unic
    precum orbul
    Mâna Domnului
    precum copilul iubirea Lui

    se întâmplă lumină
    spune puiul de gând
    când viaţa îi mai aduce un joc
    în ghearele abia în formare
    râde
    şi se aude un clinchet
    din florile
    ca un mănunchi
    de clopoţei
    până când
    se vor lumina
    toate colţurile

    îşi promite
    că va zbura deasupra mării tale
    şi va atinge
    fiecare val de bucurie
    cu miezul de nucă
    în care mulţi spun
    că este un armăsar năzdrăvan
    care răstoarnă
    şi pritoceşte valorile
    şi jocurile inocente
    ale lui phi
    a fi
    între ultimul pilon
    al podului de cuvinte
    şi zbor

    sălbatică aruncare în gol
    lină întoarcere
    pentru o nouă zvâcnire
    de bucurie
    spre porţile încă închise
    aparenţă de închidere
    într-un unghi
    din care lumina
    înveleşte sufletul
    inima mintea
    ca apoi
    încet încet
    să ajungă să umple amfora
    cu punctele aurii
    ale libertăţii

    într-o altă zvâcnire
    mintea reînvaţă
    tropotul licornului
    până când colţurile ascunse
    se reunesc
    în unghiul cruce
    al primului val
    în viaţa nouă
    a fiinţei trezite
    întru adevăr nerostit
    trăit
    în inima credinţei depline

    încă nu vede eliberarea
    îi aude înainte de trezire
    zvâcnetul
    apoi înclină ciocul
    şi fruntea
    într-o rugă a bucuriei
    în care-l vede pe El
    cu toate cele împlinite
    râde cerului
    cu ochii abia mijiţi
    şi se întoarce în cuib
    după primul zbor
    sub aripile ocrotitoare
    ale mamei şi tatălui
    îngeri buni
    ai zâmbetului lui

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
pe puntea de comanda de vorba cu palariile ganditoare despre acum atunci intamplare si mare spune trei culori care ti le doresti palariile mele au cate o culoare precum usile intrebare: cate culori au usile mele?

cu 17 ani in urma


de la z si s (21:44:00 11 Ianuarie 2011)

cu 17 ani in urma, pe scara lui escher, ma inrebam ce gandea ganditorul de la hamangia. iata ca regasesc inrebarea in zilele astea. asta ma face sa caut intre mansuscrisele lui s zi z si iata ce am gasit... o insula noua...

studiind hãrţi civile şi militare foarte vechi care, traduse în româneşte, din diverse limbi, dau informaţii despre 300 de toponime (localitãţi, munţi, râuri). Eu m-am oprit asupra semnificaţiei denumirii în locul numit Prunii lui Cristian, de lângã Vârful Vãtraiului, urmele unei aşezãri de cult (schit)?. O altã informaţie care vizeazã zona în discuţie este aceea cã Piatra Romei (azi i se spune Piatra Rotãriei) se aflã la... (adicã, întâmplãtor?, chiar în sudul satului amintit mai sus), unde s-a descoperit un altar de sacrificiu: mai multe scãri sãpate în stâncã, ducând la o platformã unde se presupune cã aveau loc sacrificii (iar în apropiere s-au gãsit monede de aur). Tot aici se gãseşte informaţia cã la numai 2 km, spre sud, se aflã vârful numit Cetãţuie. nu întâmplãtor… Toate observaţiile mele nu sunt rodul unei imaginaţii înfierbântate, puse cu tot dinadinsul sã inventeze, sã fabuleze, sã forţeze istoria. O abordare dintr-o perspectivã istoricã, lingvisticã şi arheologicã a zonei, fãcutã cu profesionalism ( dar şi cu mulţi bani) ar scoate şi mai mult faptele la luminã, scotocind, din învelişul strãlucitor al legendelor, miezul adevãrului. Istoricii trebuie sã-şi dea mâna cu arheologii, iar acestia cu lingviştii. Nu pot fi lãsaţi colţenii singuri, cu muzeul lor. Ei şi-au fãcut datoria. Trebuie „scotocit“ Dealul Martirilor, Podul Samarului, Vârful Ceciliei (prea pare a fi loc ideal pentru o cetate Pe Baltã? Toponimele amintite de... trimis din adâncurile istoriei cele douã statuete, „Gânditorul“ şi „Fecunditate“, de la Hamangia, cu certitudine cã ne-au mai lãsat şi alte mii de semne ale trecerii lor prin deşertul timpului. Românii înşişi trebuie sã se mobilizeze. Au dat o dovadã a solidaritãţii lor spirituale, a patriotismului lor, punând pe picioare diverse fundaţii şi asociaţii, unind forţe spirituale importante. Încã o datã, dacã nu ei, cine s-o facã? Colchida este adevãrul românilor Realitatea începe sã se contureze. Avem nişte argumente fidele: textele antice, atâtea câte ne-au venit pe potecile abrupte ale istoriei, urmele arheologiei, memoria colectivã, adicã numele acestor locuri. Cât de sceptici am fi, prea mari sunt coincidenţele. În sprijinul acestei pledoarii, tot o legendã a lui Ulise, cel venit cu Iason dupã Lâna de aur. Se spune cã la întoarcerea spre Itaca, din rãzboiul troian, în peregrinãrile lui pe mare, timp de zece ani, Ulise ajunge pe o insulã a lotofagilor, ai cãrei locuitori se hrãneau cu floare de lotus, fapt ce ducea la pierderea memoriei, adicã a identitãţii. Nenorocirea era cã marinarii sãi au consumat-o şi au început sã- şi piardã memoria, unul câte unul. Ulise porunceşte ca cei care o gustaserã sã fie duşi pe corabie cu de-a sila, dar se aruncau în mare, înapoi dupã floare. Ca sã-i smulgã, i-a legat cu funii groase de catargele vasului care i-a dus spre Itaca lor, unde le-a revenit memoria la loc, trezindu-se din uitare, ca dintr-o beţie. În felul acesta, Ulise le-a lãsat cea mai de seamã avere, neuitarea. Uitarea este egalã cu moartea. Nu moartea biologicã, ci moartea spiritului. Memoria – ca povarã lumii. Colchisul din Carpaţi – ar zice peste o mie de ani urmaşii lor! Ne-a fãcut-o cadou. Existã o memorie a inimii, ca solidaritate a locuitorilor acestor meleaguri. Existã şi o memorie a locurilor, cea mai trainicã. Ce memorie au munţii noştri! Cu aşezãrile lor rupestre sãpate de o parte şi de alta a masivului Crucea Spãtarului, pe versantul vestic aflându-se Fundul Peşterii, Peştera lui Dionisie, Peştera lui Iosif, Agaton, Agatonul Vechi, Fundãtura; pe versantul estic, într-o poziţie strategicã, se aflã Ghereta şi Bucãtãria. Peste Dealul Martirilor se aflã Schitul sãpat în piatrã de la Aluniş, cu chiliile sale, grotele de la Strâmba şi de la Colţii de Sus, care trebuie cercetate. În faţã, satele Scãieni, cu uriaşii de sub livezile lui şi MuscelulCãrãmãneşti, cu Goşa, cu Vârful Goşii, cu Piatra Rotãriei, cu Vârful Ceciliei, cu Vârful Vãtraiului, cu Vârful Boşoveiului, cu Vârful Ivoiului, cu Podul Goşii… Existã o memorie a locurilor pe care trebuie s-o citim, s-o ascultãm şi s-o cercetãm. Destinul nu numai cã ne cautã sã ne vegheze, dar, în curând, îşi va descoperi, încetul cu încetul, faţa ascunsã de vãl. Eu l-am ridicat atât cât am putut, cât m-am priceput, fãcând doar începutul…

peste toate cele

de la ymp (17:37:30 13 Ianuarie 2011)

pe undeva o invitatie de-o seara pana la rasarit vremurile-s dincolo de aparente si de absente palariile ganditoare-s o forma de creativitate si de seminte originale seamana cu metoda mea dulapul cu 5 usi pe teme muzicale-n loc de rogvaiv precum clasele de resturi modulo 12 las izomorfismele-n metamorfoze si zic: 1. accepta ca toata harta ta cu seara si noaptea asa va fi dar nu-n cele ce sunt ci-n cele ce frumoase ar fi si asta se intampla din cauza digului care n-a stiut sa-mi apere tarmul si multe s-au surpat din cadranul meu solar ce frumos ai pregatit tu gandul iesirii din mare 2. taximetristele mele surorile amellie ma iau cu schimbul de pe unde ma prinde ora sfarsita pentru prima data azi am ascultat intercalarea comenzilor dispecerului cu spusele rapperului "nu vreau la munca vreau plin in punga seara de seara la un gratar" - v-a placut? ma intreaba micuta taximetrista - e-n ton cu starea natiunii -dar de asta ce ziceti? "nu vreau la scoala vreau dor o coala ce-i stampilata la minister de un ministru cel mai sinistru ce are carte cat un oier" ........................ 3. .................................

pe cand se imbarcau...


de la ymp (06:04:41 14 Ianuarie 2011)

aici este doar un motiv de fluturare de batista... nu exista intamplare-n viata care sa nu aiba-n ea un pic de lumina... chiar si aceea cand cineva varsase la radacina gutuiului meu o galeata de smoala, sau cand si-a bagat picioarele-n galeata cu apa scoasa sa astampar setea... n-am citit pana la sfarsit important este ca am trecut prin apele tale acum alerg sa dau semn rasaritului undeva-candva asteapta o zi imbracata-n cenusiul cotidian cu ceva vreme in urma ceream adresa mail a Biancai Marcovici doream sa stiu cand revine in Iasi din mai multe motive acum, las doar semn cu aceasta cu dorinta de a-i scrie si asta pentru ca dintre calaretii de inorog cel dintai a fost omul cu gluga .................................. am taiat pentru semne de carte si-am zis............... n-am putut selecta totul "Iar am ieşit pe fereastră... Urmele mi-au fost şterse Cu migală. Întâi mi-au desfiinţat adresa. Mai apoi mi-au dărâmat poemul nu aveţi şi voi nişte gratii acolo? nişte paranteze, sau obstacole pentru inorogi nărăvaşi... " de aici, se intampla sa fie chiar asa... mai trebuie un pic cizelat, dar in mare parte, este asa... stiu, n-am nimerit momentul, dar poate gasesti pe undeva adresa Biancai Marcovici am eu treaba prin Iasi o alta casa cu iedera-mi este acolo... poate ca ma voi muta in ea uite ca la asta nu m-am gandit pana acum da... aici este o lista care din punctul meu de vedere ar fi un pic modificata... dar asta o las pe altadata... > Iti trimit aceasta tie pentru a vedea > cati > > citesc de fapt e-mail -ul. > > Raspunsul tau va fi interesant. > > Fii atent la ceea ce citesti. > > Dupa ce l-ai citit o sa stii motivul pentru care ti l-am > trimis tie.. > > Asadar: > > > Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o > VIATA. > > Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea > persoana... > > Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru > a indeplini > o nevoie pe care ai exprimat-o. > > A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te > indrume > si sa-ti acorde suport, > > Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. > > Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. > > Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. > > Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment > inoportun, > > aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce > aceasta relatie > la sfarsit. > > Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. > > Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o > pozitie. > > Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost > satisfacuta, dorinta > noastra indeplinita, munca lor terminata. > > Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi > mai departe. > > > > Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a > venit randul tau > sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. > > Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. > > Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. > > Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de > bucurie. > > Crede, este real. Insa doar pentru un sezon. > > > > Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, > > lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o > fundatie > > solida emotionala. > > Treaba ta este sa accepti lectia, > > sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in > practica > in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. > >


Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este > clarvazatoare.. >


de aici mai am 17 trepte. sper sa am linistea si bucuria de-a le face singur. este o rugaminte. precum in pilda mironositelor, cu uleiul de candela... precum in pilda celor chemati la cina... precum in celelalte pilde in care furii intra prin alte locuri decat pe usa... si strigarea: usile, usile, cu intelepciune, sa luam aminte, s-a strigat... de aici, jos palaria! toate scoicile care au avut de cazut au cazut... n-au ramas decat pietrele si scoicile izvorului viu...

de la ymp (18:03:36 16 Ianuarie 2011)